Studiile arată că cei mici comunică mai întâi prin comportamente, nu prin cuvinte. Emoțiile lor devin vizibile în felul în care se joacă, în reacțiile la activități sau în modul în care interacționează cu ceilalți.
Chiar și fără o pregătire profesională, părinții pot observa semnale importante: o schimbare bruscă în felul în care copilul se mișcă, evitarea contactului vizual, refuzul constant de a participa la joc, episoade de plâns sau izbucniri de furie aparent „fără motiv”.
Aceste semnale nu înseamnă neapărat o problemă gravă, dar sunt indicii prețioase că cel mic are nevoie de atenție, înțelegere și, uneori, de sprijin suplimentar.
Atunci când părinții sunt atenți la aceste mici „mesaje ascunse”, pot oferi copilului siguranță, îl pot încuraja să se exprime și pot cere ajutorul specialiștilor atunci când simt că este nevoie.