Educația incluzivă începe prin informare, dialog și colaborare între părinți, educatori și comunitate.
Prin campaniile noastre de informare, urmărim să:

  • Importanța comunicării empatice între părinți și grădiniță — cum transformăm teama, vinovăția sau reproșul în dialog real;
  • Cum putem recunoaște semnalele comportamentale ale copiilor – plânsul, retragerea sau refuzul de a participa pot fi mesaje, nu „mofturi”;
  • Rolul educatorilor în observarea și sprijinirea copiilor cu nevoi diferite;
  • Diversitatea unei grupe de grădiniță – cum adaptăm activitățile pentru a include pe toată lumea;
  • Comunicarea empatică cu copiii – cum să fim fermi, dar blânzi, și cum să validăm emoțiile lor;
  • Colaborarea părinți–educatori – cum se pot construi relații bazate pe încredere, nu pe frică sau acuzații;
  • Sportul și jocul ca mijloace de incluziune – activități care unesc copiii și le oferă încredere;
  • Provocări și oportunități în educația incluzivă – cum transformăm dificultățile în șanse de învățare;
  • Intrarea copilului în comunitate – cum grădinița devine primul loc unde copilul simte că aparține;
  • Incluziunea pentru toți – nu doar pentru copiii cu CES, ci pentru întreaga comunitate: copii, părinți și educatori.

Prin toate aceste teme, proiectul încurajează o schimbare de perspectivă:
diferențele nu sunt bariere, ci resurse care ne ajută să creștem împreună.

Scopul nostru este simplu: să formăm o comunitate în care fiecare copil are locul lui și în care diferențele ne apropie, nu ne separă.